Mă gândesc că ne-am desprins, ne-am rătăcit, în capul nostru, de România reală. Că ne-am deprins să ne judecăm semenii, naţia, pe noi înşine, prin prisma eşecului lamentabil al unei clase politice ale cărei acţiuni, de cele mai multe ori, au frizat penibilul.
Am vorbit şi am scris despre "sistem", peiorativul unui melanj aproape neverosimil de fărădelegi duse la "bun sfârşit" de "reprezentanţi" ai unui popor derutat, rămas fără busolă, împins la cârdăşii involuntare cu oameni care, altfel, ar fi trebuit să fie depozitarii adevărurilor sociale şi încrederii naţionale.
Şi tocmai în aceste condiţii, când "politicieni" repetenţi şi fără vocaţie se caftesc mărunt prin gangurile unei noi campanii electorale, am avut prilejul, pot spune, cinstea, fără teama de a folosi acest cuvânt, să cunosc câţiva români extraordinari. Oameni cu un caracter formidabil, cu suflet minunat, cu priviri limpezi şi zâmbete cuminţi, aproape ruşinaţi de interesul nostru faţă de ei şi faptele lor normale, omeneşti.
Aceştia - şi alţii ca ei - sunt oamenii care au ieşit din rând.
Care nu au strigat "nu mai pot", care nu au clacat psihic, fizic ori sentimental, care nu s-au lăsat învinşi de consecinţele aplicării "sistemului", care şi-au învins laşitatea, egoismul şi, mai ales, frica de a se lupta; cu ei înşişi, cu invidia semenilor, cu traumele provocate de propriul trecut ori cu indiferenţa statului.
Am întâlnit oameni, în această ţară, pe care echipa de la gândul i-a considerat reprezentativi spre a face parte din campania de reportaje "Ei merită România". Acea Românie adevărată, corectă şi normală. O Românie legală şi scuturată de povara "sistemului".
Oameni pe care dacă îi cunoşti, te întorci în tine şi ţi se face ruşine de toate slăbiciunile pe care le-ai folosit drept argumente de-a lungul cedărilor tale şi compromisurilor făcute pentru propria-ţi linişte. @N
