Am fost invitat saptamina trecuta la o intilnire cu reprezentantii unor fundatii culturale occidentale. S-a discutat despre posibilele cai de europenizare si democratizare a Republicii Moldova prin intermediul culturii. Ceea ce m-a bucurat a fost mai cu seama decizia ferma a fundatiilor straine de a sprijini oamenii de cultura din RM. insa, la un moment dat, a iesit la rampa membrul unui ONG autohton, invitat si el la aceasta intilnire.

Oengistul a declarat cu aplomb ca impactul activitatii oamenilor de cultura si in special a literatilor asupra cetatenilor e ca si inexistent, ca, prin urmare, cultura nu prea poate democratiza republica si nu prea trebuie sprijinita. Adevaratele bastioane ale europenizarii sint in RM harnicele ONG-uri care muncesc zi si noapte, a lasat sa se inteleaga oengistul.

Marturisesc ca am fost descumpanit. Si trimisilor fundatiilor straine li se citea pe chip nedumerirea. Nu este prima data cind aud asemenea bizarerii spuse de oengistii autohtoni. imi amintesc cum unul dintre acestia a respins colaborarea cu literatii pe motiv ca ONG-ul lui e preocupat de realizarea lucrurilor palpabile, nu de vorbarie.

Ce sa zic? Daca indivizi cu un asemenea orizont exista in mai multe ONG-uri, avem motive sa fim ingrijorati. Daca unele ONG-uri moldovene considera ca democratizarea si europenizarea nu au nimic de-a face cu culturalizarea, atunci ma tem ca nu ne vom europeniza nici peste un veac.

Eu ma intreb: stiu oare acesti indivizi ca, in tarile care ii finanteaza, ideile oamenilor de cultura sint respectate, ascultate si propagate? Nu stiu, probabil. Pentru ca realizeaza cu acribie tot felul de proiecte cu rezultate palpabile. O fi avind acestea un impact mai mare asupra populatiei decit acelea culturale, de vreme ce sintem ani de zile campioni europeni ai saraciei si ai coruptiei. Dar sa nu fiu rau. Eu, in pofida