"Minte bolnavă în corp sănătos"

Manifestările suporterilor la meciurile de fotbal sînt privite în general cu îngăduintă, ca niste copilării, ca o distractie populară care suspendă pentru cîteva ore grijile cotidiene. Comportamente reprobabile în alte împrejurări sînt considerate legitime pe stadioane unde, în paralel cu meciul de pe teren, multimea pasională, împărtită în două tabere, îsi duce propria luptă. Reactionînd sub imperiul emotiilor, suporterii uită că e vorba doar de un joc sportiv, cu reguli precise; adversarii devin dusmani, iar rolul de încurajare a echipei favorite denaturează în umilirea echipei si galeriei adverse, urîte de moarte, ca într-un adevărat război. Cu cît stratul de educatie e mai subtire, tîsneste la suprafată bestialitatea care, oricît am vrea să ne amăgim, există în stare latentă în multi oameni si e contagioasă. Un exceptional articol despre Violentă si xenofobie în sport a publicat Andrei Oisteanu în revista "22" nr. 36. Părăsind pentru o dată tonul obiectiv al omului de stiintă, fiindcă fenomenul de care se ocupă îl îngrijorează prin amploarea pe care a luat-o în ultimul timp la noi, Andrei Oisteanu pleacă de la premisa rezonabilă că lumea stadioanelor n-a fost niciodată un salon de dans si bune maniere, dar spiritul sportiv ce ar trebui să o guverneze înseamnă în primul rînd respect pentru adversar. Or, acum, "pe stadioanele noastre adversarul nu trebuie învins, ci exterminat. Cîntecele pe care le intonează galeriile echipelor de fotbal spun totul: Scoateti cutite, scoateti topoare / Să facem crimă în Stefan cel Mare / Să curgă sînge, să curgă sînge / Să curgă sînge de cîine spurcat sau Mamă m-ai făcut stelist / Să omor un rapidist; / Sunt cu Steaua pîn^la moarte / Si cu pumnu-mi fac dreptate." Excesive, fanatice în idolatria pentru echipa lor si în ură pentru cluburile cu care concurează, galeriile au căpătat un tip de