Luni am parcat maşina în Dorobanţi, în apropierea biroului, şi seara am găsit-o cu un geam spart şi cu o geantă cu acte furată din portbagaj (deci nu era la vedere). Este al treilea incident legat de siguranţa personală care mi se întâmplă în ultimele săptămâni. Refuz să cred că e vorba de servicii, aşa cum unii mi-au sugerat, care îşi intensifică operaţiunile în preajma alegerilor – la urma urmei sunt o persoană publică, dar nu candidez pentru vreun post. Nici nu poţi să spui că a furat cineva pentru că îi era foame. De foame furi o pâine, nu furi o geantă cu acte.
Este în schimb unul dintre efectele perverse ale statului minimal, caracterizat de măsuri de austeritate prelungită, care, evident, îi afectează mai ales pe cei mai de la baza ierarhiei. Adică nu sunt daţi afară şefii care plimbă hârtii prin birouri, ci exact bugetarii care intră direct în contact cu cetăţenii. În tot Sectorul 1 înţeleg că patrulează doar câteva maşini de poliţie (dintre care una în perimetrul locuinţei Primului-Ministru). Puţinii poliţişti rămaşi sunt fie supraaglomeraţi, fie dezabuzaţi. Mijloacele tehnice sunt practic inexistente. În aceste condiţii sigur că infractorii, recidevişti sau latenţi, îşi fac de cap. De ce spargi o maşină ziua în centru, într-o zonă plină de camere de supravghere private, plină de restaurante şi de baruri? Răspunsul este simplu: pentru că poţi.
Pentru că poliţia s-a autodizolvat, la fel ca şi autoritatea publică în folosul cetăţeanului. Mai funcţionează în România doar autoritatea publică în defavoarea cetăţeanului. Fiscul e prezent şi când poliţia e absentă, birocraţii din primării şi ministere rezistă şi când se închid spitalele. Infractorii de drept comun sunt prinşi doar când se predau sau când îi arestează alte ţări. Victima e de vină şi când e călcată pe trecerea de pietoni. Darămite când lasă nişte acte în maşi
