A trecut aproape un an de la debutul tău, din postura de cîștigător al concursului de debut literar UniCredit, cu volumul Capela excomunicaților. Cum a trecut anul? Ai simțit că ești scriitor? Și încă unul publicat la Humanitas... Te-a băgat lumea în seamă?
Mai precis nouă luni, exact răstimpul necesar venirii pe lume a unui scriitor... Glumesc. Trebuie să recunosc că timpul s-a scurs altfel sau, ca să fiu mai plastic, m-a luat cu el... Eram obișnuit cu o existență de observator, ternă, lipsită de evenimente și îndatoriri culturale. Ieșirea la rampă cu un volum la o editură de top te aruncă însă într-un vîrtej: invitații, lansări, premieri, drumuri obositoare... Am avut în cîteva rînduri și pornirea de a mă considera scriitor, la Gaudeamus, cînd mi-am văzut cartea la standul Humanitas – după ce l-am auzit pe de Dan C. Mihăilescu, la emisiunea „Omul care aduce cartea“, spunînd: „Satisfacție! Avem un nou autor român în viață!“ –, cînd am luat Premiul pentru Debut al revistei Luceafărul de dimineață... momentele acestea au fost însă și s-au dus. În vocabularul pe care-l utilizez, scriitor înseamnă altceva, mai e un drum lung pînă a-mi însuși acest apelativ. Autor deci.
Cum a fost primită cartea ta? De public, de bloggeri, de critici...?
Sincer, mi-aș dori și eu să știu cum a fost primită de public! Odată ce cartea a fost concepută pe niveluri de acces, cu o „rețetă“ cuprinzînd atîtea, de la umor și absurd pînă la știință și filozofie, nu pot decît să sper că nu i-am dezamăgit pe cei care au cumpărat-o sau împrumutat-o. Totuși, abia cînd se va discuta de un al doilea tiraj, abia atunci voi avea și anumite certitudini. Cronicile semnate de Marius Chivu, Constantin Dram, Horia Gârbea etc. au fost favorabile și luate în seamă, altfel nu cred că ar fi ajuns volumul să fie nominalizat la Premiul pentru Debut al USR.
Ești unul dintre