Doru Ţuluş e unul dintre ţuluşii lui Traian Băsescu. Un altul in locul preşedintelui s-ar fi sfiit să-i ia apărarea lui Doru Ţuluş şi dacă acesta ar fi fost victima unei nedreptăţi.

Traian Băsescu a ieşit dintr-o tăcere de căteva luni pentru a acorda două interviuri succesive. Cele două intervenţii in media au stat sub semnul trucurilor politicianiste din care Traian Băsescu şi-a făcut o armă imbatabilă intr-o Romănie careia ii cunoaşte ca nimeni altul slăbiciunile. Slăbiciuni pe care, din nenorocire, le adănceşte prin exploatare, in loc să le inlăture prin combatere făţişă, cum ar trebui din partea unui bărbat de stat şi nu de şezut, după nimerita expresie a lui Tudor Arghezi.

Unul dintre aceste trucuri ar putea fi definit drept paralizarea oamenilor de bun simţ făcănd lucruri care nu se fac. Nu se face, de exemplu, să te intălneşti cu cineva şi, profitănd de faptul că n-a fost prezent un al treilea, să spui tot felul de năzdrăvănii despre intălnire. Traian Băsescu nu s-a dat in lături astfel să prezinte intălnirea cu Mircea Geoană ca un moment de cerşetorie din partea liderului PSD. La fel, in interviul de a doua zi, de la RRA, s-a apucat să spună nişte grozăvii despre o intălnire cu Adrian Năstase, in cabinetul acestuia de premier, in 2004. Sub acest semn al făcutului de lucruri care nu se fac, Traian Băsescu foloseşte cu brio recunoaşterea publică a infracţiunii. O recunoaştere in direct la tv şi la oră de vărf.

Domnia sa ştie că un romăn de bun simţ ar crede că amicul să glumeşte cănd ii spune, intălnindu-l pe stradă, ştii, azi noapte, m-am culcat cu nevastă-sa. Şi totuşi e posibil ca un ins cu tupeu tocmai pe asta să mizeze. Pe faptul că omul de bun simţ, dacă va avea unele bănuieli, gestul amicului i le va spulbera. Pentru că işi va spune el - dacă ar trăi cu nevastă-mea, n-ar avea tupeul să mi-o spună aşa, de-a dreptul