Internaţionalul vasluian povesteşte peripeţiile carierei pînă a reuşit să devină un nume fix în primul "11" al României: a debutat în liga secundă la 15 ani, a devenit căpitan de echipă la 18 ani şi a ajuns să stea în cameră cu idolul copilăriei sale, Pancu.

Paul Papp e întruchiparea expresiei "ardelean molcom". Băiatul de 22 de ani, născut la Dej, are vorba domoală şi apăsată, n-ai zice că poate ceva să-l scoată din apele lui. Pînă şi furia din teren, a fundaşului necruţător, are o tuşă galantă: parcă joacă un rol, nu e într-un perpetuu clinci real cu atacanţii adverşi. "Nu mă tem de nimic pe lumea asta", vine autoportretul lui Paul, care are şi un motto pe măsură: "Ce nu te distruge te întăreşte!".

"Era un praf de nu vedeai la doi metri în faţă"

Tipul şi-a făcut loc cu discreţie spre elita fotbalului românesc. A strîns deja 7 prezenţe la "naţionala" mare în primul său an ca "tricolor", intrînd în vizorul lui Lazio. Vasluiul ambiţiilor lui Porumboiu i-a oferit deschiderea către lume, după un intermezzo de 6 luni la Farul, în sezonul 2009-2010.

Chiar şi acum însă, cînd simte tricoul de titular la reprezentativă şi visează cu ochii deschişi la Serie A, Paul se întoarce cu plăcere la începuturile sale în fotbal: "Antrenorulului meu de la Dej, Ovidiu Fărcaş, lumea îi zicea Piţi. Am lucrat aproape 13 ani împreună! De la el am învăţat jocul de cap, a fost fundaş central pe vremuri. Făceam pregătire şi pe bitum, cu mingi de cauciuc, cu tenişi găuriţi în picioare, îţi rupeai capul şi coatele! La juniori evoluam pe terenuri vai de mama lor: cînd ploua era nămol, în rest se ridica un praf de nu vedeai la doi metri în faţă!".

Căpitan la 18 ani, coleg de cameră cu idolul

La 15 ani juca la Unirea Dej, în Liga 2, iar la 18 ani devenea căpitan la Botoşani: "După cîteva antrenamente, Leo Grozavu m-a tras deoparte şi mi-a zis că î