Alina NELEGA-CADARIU este o scriitoare cunoscuta (poate nu atit de bine), dar, mai ales, este un om de teatru (underground). De la Tirgu Mures, unde e secretarul literar al Teatrului Ariel, ea e o prezenta vie in tot ceea ce inseamna lumea scenei. Intre Fundatia Dramafest, traduceri din dramaturgia contemporana, o tentativa reusita de regie (a spectacolului Monoloagele vaginului de Eve Ensler, a carui versiune romaneasca, de asemenea, ii apartine) si propriul scris, Alina Nelega ramine unul dintre cele mai interesante personaje de intilnit in Romania culturala de astazi.
Ti-ai inceput viata literara ca prozatoare si ai fost ziarista o lunga perioada de timp. Cum s-a produs apropierea de teatru?
Prin scris. Toate mi se trag de-acolo. Adica – mai clar: cei care imi citeau povestirile (nu multe, n-am fost si, in continuare, nu sint risipitoare cu proza) remarcau aproape la unison calitatea lor dramatica, mai degraba decit epica. Si destui au fost cei care m-au provocat. Am rezistat eu ce-am rezistat, negind orice intentie, apropiere, intimplare sau potrivire de caracter..., dar, de la un timp, tot ce scriam se transforma in teatru. Oricum o intorceai, tot acolo erai. Eram, adica. Asa ca mi s-a parut pierdere de vreme sa ma tot prefac ca nu ma intereseaza, ca ma depaseste, ca teatrul e ceva greu, ezoteric, ca cel mai greu e sa scrii teatru, ca nu oricine e chemat s.cl. Cunosti prejudecatile. Si daca mie imi venea usor sa scriu teatru, ce?! Trebuia sa-mi fie rusine de asta?! Primii care mi-au spus fara jena ca sint talentata au fost niste regizori britanici, acum aproape 10 ani. Unul dintre ei, Dominic Dromgoole, a ajuns, intre timp, directorul unui teatru important din Londra. Si prima care a crezut in mine ca dramaturg a fost Corina Suteu, pe vremea cind incerca sa transforme Teatrum Mundi intr-un teatru de proiecte.
De altfel, ca