Livia ROSCA
Ruj pe icoane
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 80 p.
Violeta ION
marta
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 80 p.
Pe vremuri, in 1998, demitizarea poetului national stirnea furtuna. Azi, cind poezia inalta nu se mai poarta, cind, vorba lui Bacovia, „adinc prezentul inchide tomul“, iar clasici sint – ca in topurile muzicale – anii ’80, daca indraznesti sa afirmi ca tineri poeti precum Dan Sociu, Claudiu Komartin, Elena Vladareanu, Miruna Vlada si altii sint gonflati, rasfatati, exportati de ICR sau USR, risti sa provoci o... furtuna intr-un pahar cu apa. Unii spun ca nu e bine sa descurajezi debutantii: s-ar putea inhiba. Si apoi, trebuie sa salvam aparentele.
Altfel pe cine mai administram, cum ne mai justificam obiectul muncii? Astia sint tinerii autori nonconformisti, viitorul literaturii si al tarii, cu ei defilam si ne integram, ce conteaza ca brand-ul a ajuns sa tina loc de valoare, adrenalina – de katharsis si ca, din ratiuni pragmatice, am ajuns sa suferim de frigiditate estetica? Spui ca mare parte din productiile asa-numitei generatii 2000 sint imature, inconsistente? Esti un elitist pudibond sau intorci spatele realitatii crude; ai uitat ca Villon, ca Bogza, ca Ginsberg sau Sylvia Plath...? Sustii ca majoritatea paraziteaza comod formule primite de-a gata de la inaintasi? Ti se raspunde ca esti formalist si ca acum trebuie inovat mesajul. ii taxezi de rebeli fara cauza? Dar e mai bine fara cauze mari: ele pot destabiliza. Zici ca multi dintre junii autori publica adesea mai mult decit scriu si scriu mai mult decit citesc? Ti se raspunde ca biblioteca sterilizeaza si, in plus, e optionala pentru poeti. Importante sint simtirea, patimirea existentiala, scoala vietii. Poezia este, nu-i asa, gest existential, traire verbalizata. Si, in definitiv, ea trebuie sa se democ
