* Dragi compatrioti, frati romani, intii de toate speram ca nu va doare capul dupa Sfintul Gheorghe. Nu, nu vrem sa facem nici o aluzie, nu vrem sa bagam nici un rautacism (chiar, am uitat cine a zis-o pe asta, cu "rautacismele") cum ca, de Sfintul Gheorghe (sau chiar dinainte, voiniceste, ca tot au fost zile libere), ati profitat din plin de pe urma purtatorilor acestui prenume, care s-au simtit si ei. Ne gindeam ca poate va doare capul dupa ziua de Sfintul Gheorghe, cind din nou s-au gasit diversi oameni sau politicieni ori analisti sa se dea din nou in stamba pe micile ecrane si sa-si dea ei cu parerea, de parca tare am avea noi ce face cu parerea lor. Chiar, sa zicem ca am avea trei pareri de-ale lui Cristoiu, opt de-ale lui Stan, doua mai vechi de-ale lui C.T. Popescu si citeva pareri mai mititele, la duzina, de-ale lui Geoana, Crin, Felix, Ponta si Buruiana. Ce-am putea face cu ele? Ne-ar apara de ploaie, de seceta, de grindina, de furnici in camara? Le-am putea trage peste incaltari, cind e noroi? Am putea zvirli cu ele, noaptea, in maidanezii din cartier care se incirliga sub geamul nostru? Le-am putea folosi la masa, in loc de scobitori sau servetele? * Stiam ca, atunci cind calci gresit (la propriu ne referim) in mod repetat, talpa pantofului se toceste intr-un anumit fel. Acum exact doua decenii, cind serveam tara sub drapel (iar metrul de croitorie din dormitor arata mai putin de doua luni pina la liberareee - dar nu asta e important, ca am trecut in rezerva pe 16 iunie 1987), aveam un coleg care isi schimba la fiecare doua saptamini tocurile bocancilor, pe care le rodea spre interior intr-un mod atit de personal, incit stiam exact daca a fugit in oras doar privindu-i urmele lasate in pamintul moale de linga gard. Ne miram ca nu se tocesc si falcile, si buzele celor care spun si repeta aproape zilnic aceleasi si aceleasi chestii. Totusi, oare la Cristoiu