Drumul se termină, la propriu, în apă. Mai departe, cu motorul. Un motor cu barcă despică valuri spre munţii pustii. Aici e Aguamilpa, casa indienilor Huichol. Corespondenta din Mexic Drumul se termină, la propriu, în apă. Mai departe, cu motorul. Un motor cu barcă despică valuri spre munţii pustii. Aici e Aguamilpa, casa indienilor Huichol. Diego, un puşti de 16 ani, ne instruieşte: "Mergeţi aşa. Când v-or auzi, or veni ei la voi, dacă au chef". El e tot din neamul Huichol, dar s-a dat cu civilizaţia din necesităţi materiale. Cunoaşte câteva cuvinte în engleză şi n-a pierdut nici o ocazie să spună "iţokei". Poartă tricou alb, imprimat pe faţă cu chipul Fecioarei Guadalupe, iar pe spate, al sexoasei Marylin Monroe.
ÎNTĂLNIREA. Pământul ţine dealuri şi munţi uscaţi, scorojiţi. Linişte. Aerul pare că hibernează de-un secol. Cataloghez aventura un eşec, când tocmai aud un "Vuum!". Valuri de praf răscolesc atmosfera. O gloată de copii aleargă ca-ntr-o întrecere. Încheie nasturi la cămăşi, pantaloni şi chiloţi, în timp ce urlă ca din gură de asin: "Gringos! Gringos! Gringos!". Femei cu picioare butuc şi mers de raţă izvorăsc de după dealuri cu sarsanale. Cară bijuterii indiene, mărgele cusute în motive tradiţionale. Pe câteva mese din bambus, ce alcătuiesc Piaţa Locală, întind marfa în faţa singurului client. Între timp, un băieţandru scufundat în chiloţoii lu ta-su duce vestea la şeful tribului.
Margarito îşi face apariţia ca din senin, coborând uşor pe lângă Algebra asinul alb, botezat aşa de către un american pus pe şotii. şeful de trib arată mai mult a personaj de telenovelă: pălărie din paie, costum de blue-jeans şi sandale indiene multicolore, confecţionate în bătătură. Salută precum gangsterii, împleticind palma pe după încheietura mâinii mele. Face plecăciune şi ne întreabă de ţară. Aude de România, Europa şi reacţionează de parcă ar fi la o a