Undeva pe Valea Prahovei, într-un mic local. Tipul acela de restaurant de tranziţie, slab luminat, unde pare că nu se întîmplă niciodată nimic şi în care chelneriţa stă de vorbă la o masă cu un cunoscut, aşteptînd să-i apară şi iubitul. Într-un colţ, două fete beau un suc la o mică bîrfă. Şi ele par s-o cunoască pe chelneriţă.

Aştept comanda. La un moment dat, uşa se dă de perete şi înăuntru pătrunde un individ cu o burtă ca un balon, revărsată peste cureaua pantalonilor. Cu un aer impunător, zăboveşte cîteva fracţiuni de secundă în mijloc, între mese, cu aerul că s-ar afla într-un fel de ogradă a lui. „Ce faci, fată, cum îţi merge?“ – i se adresează chelneriţei. Nu apucă să asculte răspunsul şi începe să butoneze la un telefon mobil. Îşi trage neglijent un scaun şi se instalează la o masă. Chelneriţa se apropie discret pentru a-i afla dorinţele. El începe să vorbească tare la telefon. „Haalo! Păi, ce faci frăţioare, nu mai vrei să-mi răspunzi la telefon? Ceee? Ia, vezi că mă superi. Treaba aia nu e în regulă, ţi-am zis-o ca să ştii. Ascultă la mine, iese cu trosneală. În orice caz, anunţă-l pe Toma. Să mă sune şi pe mine. Mai vorbim noi...“ Apoi către chelneriţă: „Adă, fă, şi mie o apă plată şi o ceafă d-aia de porc cu cartofi“.

Începe să formeze un alt număr. „Ce faci, Bobule, mînca-ţi-aş gura? Vii, mă, pă la mine? Sînt la serviciu... La Angela mă, aici la masă. Hai c-avem treabă la Găieşti. Trebuie să-l facem pe unu. Hai aici că-ţi spun eu... Ce? Plînge aia mică? Mu-mu-mu, spune-i drăguţei să nu mai fie supărată, c-o pupă tata Mache, mu-mu-mu. Şi ce, nu mai are Drina lapte?... Bre, vino încoa’ cînd îţi spun, că-i treabă naşpa. Vine şi Jegu.“

Chelneriţa mi-aduce comanda. Pe uşă intră un tînăr într-un tricou fără mîneci, coborît în grabă dintr-o dubă. Îşi freacă braţele de frig. Chelneriţa, grăbită să-l sărute, mai că-mi trîn