La început de primăvară, satele stau sub semnul soarelui alb. Crud şi cu mare putere, acesta inspiră teamă în rândul gospodarilor. Copiii mai firavi şi bolnăvicioşi stau mai mult prin case, iar fetele au grijă să-şi ferească obrazul de razele soarelui. Există însă unele ritualuri care protejează.
Fetele se spală pe faţă cu zăpadă curată, iar copiii primesc în dar de la părinţi bănuţi de arginţi legaţi cu fir roşu şi alb, pe care îi poartă la gât. Acelaşi "talisman" poate avea însă şi alte întrebuinţări. Purtat timp de 12 zile, mărţişorul (ce mai are şi numele de mărţiguş sau marţ) aduce noroc, sănătate şi apără de friguri. După ce le trece vremea, mărţişoarele sunt legate de crengile unor copaci tineri sau se aşteaptă să înflorească pomii. "Alţii îl poartă până când sosesc berzele, iar atunci îl aruncă după ele, zicând: «Na-ţi negreţele/ Şi dă-mi albeţele»" (Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români"). Fetele, în schimb, scot mărţişorul de la gât într-o noapte cu lună plină, iar a doua zi merg la târg şi vând bănuţul, cumpărând apoi o bucată de caş alb şi ceva vin roşu. În felul acesta, ele speră să fie frumoase şi sănătoase tot anul.
COJOACELE BABEI DOCHIA
Tot la început de primăvară, la 1 martie, soseşte timpul Babei Dochia. Legenda, pe care o ştie toată lumea, avertizează asupra vremii schimbătoare de la începutul anului agricol. "Baba Dochia are 12 cojoace, şase rele (şase friguroase) şi şase bune (şase zile frumoase).
Dacă ninge în aceste zile, se spune că baba îşi scutură cojoacele. Se mai numeşte şi Baba Marta, cea cu nouă cojoace. Leapădă zilnic câte unul; de la 9 martie, când l-a lepădat pe ultimul, începe şi vremea a se încălzi." (Adrian Fochi - "Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea")
Femeile se feresc a lucra la 1 martie, ca să nu se zburlească Baba Dochia şi să