Ca să ajungem la media Uniunii Europene, numărul cercetătorilor români trebuie să crească de 3 ori (mai precis, cu 52.000 de persoane). Pe de altă parte, doar 34% din oamenii de ştiinţă Ca să ajungem la media Uniunii Europene, numărul cercetătorilor români trebuie să crească de 3 ori (mai precis, cu 52.000 de persoane). Pe de altă parte, doar 34% din oamenii de ştiinţă autohtoni au rezultate de nivel internaţional în cercetare. Potrivit unui chestionar la care au răspuns 165 de cercetători români, care-şi desfăşoară activitatea în ţară şi în străinătate, calitatea slabă a resurselor umane reprezintă doar una dintre problemele cu care se confruntă sistemul naţional de cercetare. Se adaugă aici proasta organizare a sistemului, birocraţia excesivă, evaluarea pe criterii subiective a proiectelor de cercetare şi, evident, lipsa resurselor financiare. Aproape 75% din oamenii de ştiinţă care au răspuns chestionarului on-line, lansat de Asociaţia Ad Astra a cercetătorilor români, au subliniat că sistemul de cercetare autohton este prost organizat, incluzând aici mai multe probleme: personal de conducere incompetent din punct de vedere ştiinţific, lipsa de transparenţă a procesului de finanţare, incapacitatea de a păstra în ţară cercetătorii valoroşi, corupţia, şantajul, încurajarea imposturii, nepotismul, lipsa respectului şi a interesului policienilor şi societăţii pentru cercetare şi ştiinţă de calitate, neadaptarea cercetării la cerinţele reale ale societăţii şi economiei. "Cercetătorii din vechea generaţie au ideea fixă de a face tehnologii, la cererea industriei.

Care industrie?

, vin şi întreb. Industria grea şi industria minieră? Noi trebuie să lucrăm în domeniul nanotehnologiilor, în domeniul tehnologiei informaţiei, unde se zice că România are potenţial, în industria chimică, în domeniul tehnologiilor ecologice, în domeniul energetic, pentru eliminarea