Alegerile din SUA din 2008 au avut ca temă schimbarea. Dar nu vom avea parte de acest lucru în politica externă, spune veteranul autor de discursuri pentru Condoleezza Rice. În locul unei distanţări mari de Bush, vom sfîrşi, foarte probabil, prin a primi mult mai mult din ceea ce am avut şi pînă acum. Şi poate chiar de asta avem nevoie.

Pe 1 decembrie, Barack Obama, care a cîştigat preşedinţia SUA în calitate de candidat al "schimbării", şi-a anunţat echipa de securitate naţională: secretarul de stat pentru apărare al preşedintelui George W. Bush (Robert Gates), emisarul special al secretarului de stat Condoleezza Rice pentru securitate în Orientul Mijlociu (James Jones) şi veterana centrismului democrat (Hillary Clinton). Unii au văzut acest lucru drept acoperirea politică de care are nevoie Obama pentru a conduce politica externă a SUA într-o direcţie total diferită faţă de cea a lui Bush. Poate. Dar mă îndoiesc. Intuiţia mea, şi speranţa, este că Obama va fi un preşedinte de succes nu pentru că va schimba total politica externă pe care o moşteneşte de la Bush, ci pentru că o va continua în linii mari.

Pînă numai cu cîteva săptămîni în urmă, am făcut parte din acea echipă de politică externă. Ca principal autor de discursuri şi consilier politic al lui Rice, am călătorit cu ea în 24 de ţări. Şi am ajutat-o să-şi scrie (şi să-şi rescrie) remarcele - un volum de lucru pe care l-aş estima la peste 150.000 de cuvinte atent alese. Timp de patru ani, am privit cum prinde formă o strategie de politică externă care era foarte diferită de cea a primului mandat al lui Bush. Era un internaţionalism pragmatic, bazat pe interesele şi idealurile istorice ale unei ţări al cărei leadership global este încă indispensabil, chiar dacă lumea devine multipolară.

Obama va moşteni o politică externă care este mai bună decît cred mulţi. Da, vor urma schimbări - cel