Cred că e bine să fie semnalate lucrările străine în care se vorbeşte de limba română, cu atît mai mult cu cît ele nu sînt, din păcate, prea numeroase. în afara studiilor de tipologie lingvistică, a cercetărilor care urmăresc realizarea specifică, în cît mai multe limbi, a unor fenomene şi categorii gramaticale mai generale (negaţia, interogaţia, pronumele relative etc.), lucrările în care se acordă un spaţiu apreciabil românei sînt, desigur, cele de romanistică. O recentă bibliografie dedicată frazeologiei şi paremiologiei în limbile romanice - Joachim Lengert, Romanische Phraseologie und Parömiologie, Tübingen, Gunter Narr Verlag, 1999 - merită să fie cunoscută şi la noi, pentru capitolul dedicat românei (vol. II, p. 1408-1515), dar şi pentru deschiderile pe care le creează, permiţînd comparaţia cu preocupările teoretice şi cu structurile lingvistice din alte limbi romanice. Deşi direcţiile lingvistice mai abstracte şi mai formalizate au tins să neglijeze frazeologia, se constată în ultima vreme o revenire a interesului pentru latura clişeizată, formularistică a limbii, pentru elementele idiomatice, neguvernate de reguli. Cele două volume de bibliografie parţial comentată acoperă preocupările pentru frazeologie de la începuturi pînă la 1997, în domeniul general romanic, în franceză şi italiană (vol. I), în catalană, portugheză, provensală, retoromană, română, sardă şi spaniolă (vol. II). Autorul îi mulţumeşte la începutul cărţii lingvistei Victoria Popovici pentru contribuţia ei la capitolele de bibliografie românească şi retoromană.

Capitolele dedicate fiecărei limbi sînt structurate în mod similar: sînt trecute în revistă lucrări bibligrafice, studii teoretice, culegeri (monolingve sau bilingve), comentarii despre prezenţa paremiologiei în operele literare, tipuri de frazeologisme definite formal şi funcţional (adverbiale, nominale, verbale; sloganur