Joi, 21 februarie, in Club A, in cadrul "Poeticilor cotidianului" (moderate de Razvan Tupa), s-a lansat o carte care face deja valuri: Eminescu. Negocierea unei imagini, aparuta la Cartea Romaneasca. Autorul, Iulian Costache, este lector universitar la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti si unul dintre putinii eminescologi care nu plictisesc. De fapt, volumul sau nu este despre Eminescu, ci despre receptarea acestuia in epoca sa si, mai ales, despre cum a devenit acesta actualul "mit comunitar", cum l-a numit Liviu Papadima, unul dintre invitati. Se poate vorbi despre Eminescu si din perspectiva jocurilor de strategie (si, in general, modelul jocului e perfect aplicabil istoriei literare), au demonstrat-o autorul si invitatii de joi seara. Un volum anticanonic despre Eminescu i-a adus la aceeasi masa pe Cristian Tudor Popescu, Liviu Papadima, Cezar Paul-Badescu, Bogdan Ghiu si Daniel Cristea-Enache. Discutia nu a fost deloc calma, asa cum nici receptarea cartii lui Iulian Costache nu va fi una obisnuita. Cristian Tudor Popescu insista sa creada ca Eminescu e cel mai adevarat gazetar roman, un tip care a trait cu fervoare epoca si care si-a tocit mintea in redactii. Desigur, CTP nu a citit cartea (dar a avut curajul sa o recunoasca!), insa a reusit sa incite si sa dinamizeze intreaga dezbatere. La polul opus, Liviu Papadima a pus intrebarea corecta: Cum a ajuns Eminescu sa fie ceea ce a ajuns sa fie?, mutind accentul pe problema imaginii lui Eminescu si cum a fost ea modificata, pina la inceputul secolului XX, iar de atunci aproape neschimbata. De la imoralul Eminescu, pe gustul tinerilor anilor 1880, locomotiva populara a Junimii, la un Eminescu mit comunitar (toti il iubim pe Eminescu chiar daca nu l-am citit). E interesant ca acest mit se naste in intervalul 1870-1900 (cu mici marje de eroare), timp in care exista o singura editie a scrierilor sale, cea