Doi români stau pe o bancă în parc. O să plouă! - zice unul. După o vreme, celălalt îi răspunde: Mai dă-i dracu' de români! Această parafrază a unui banc celebru pe vremea comunismului este mai degrabă un rezumat al părerilor auzite în ultima vreme decît o caricatură. La nivelele de sus ale societăţii, aflăm în aceste zile că românii au o înclinaţie naturală spre dictatură; la cele mai de jos, că sunt un popor de rahat. Şi o ştire de ultimă oră: tineretul român e extremist! Dar oare chiar aşa să fie? Îmi arunc un ochi pe datele exit poll-ului făcut de Metro-Media (pe care doar cine n-a vrut, dintre făcătorii de opinie, nu le-a avut) şi situaţia mi se pare ceva mai nuanţată. În primul rînd, românii s-au hotărît greu să voteze şi chiar mai greu cu cine să voteze (femeile şi tinerii fiind, comparativ, mai nehotărîţi). Astfel, 43% din electoratul PRM şi 42% din cel al lui Vadim s-a hotărît doar pe parcursul campaniei (unii doar în faţa urnelor) să facă acest gest. În rîndul acestora s-a aflat şi cel mai mare procent de voturi negative, 28% dintre ei declarînd explicit la ieşirea de la urne că au votat "împotriva actualilor guvernanţi". Cine sînt aceşti votanţi? În primul rînd, desigur, nucleul dur, care l-a însoţit pe Vadim de-a lungul tuturor acestor ani şi care nu constituie o surpriză. Apoi electoratul naţionalist, constant şi el, rămas fără PUNR, grupat masiv în Transilvania şi care l-a urmat, în mare măsură, pe Funar. Nici o surpriză nici aici, mai ales că oferta naţională a lipsit, pudic - dar inexplicabil! - din mai toate ofertele electorale. În sfîrşit, o categorie aparte, relativ nouă pe harta electorală - şi socială - a ţării şi total neglijată: "băieţii de cartier".

În rîndul electoratului lui Vadim se regăseşte astfel comparativ cel mai mare număr de tineri între 18 şi 34 de ani (33% din totalul voturilor valide), cu studii medii (32%) şi proven