În timp ce elitele româneşti dezbat isteric "problema" poneiului roz expus la New York sub patronajul ICR, un atentat veritabil la adresa culturii şi patrimoniului naţional riscă să treacă neobservat. Deşi consecinţele sale pot fi cu adevărat devastatoare.

În timp ce elitele româneşti dezbat isteric "problema" poneiului roz expus la New York sub patronajul ICR, un atentat veritabil la adresa culturii şi patrimoniului naţional riscă să treacă neobservat. Deşi consecinţele sale pot fi cu adevărat devastatoare. Un simplu ordin de ministru spulberă ultima protecţie de care se bucurau pînă acum puţinele obiective clasate drept monumente istorice. Cu o singură semnătură, liberalul Adrian Iorgulescu desăvîrşeşte opera de distrugere urbanistică iniţiată de demolările ceauşiste şi continuată după 1990 de rapacitatea dezvoltatorilor imobiliari.

În aproape două decenii de democraţie postdecembristă, goana după profit a desfigurat marile oraşe ale României la fel de cumplit ca megalomania stereotipă a ultimului dictator comunist. Ofensiva blocurilor hidoase continuă. În locul cartierelor-dormitor ale epocii de aur, cenuşii şi depersonalizante, se construiesc acum zgîrie-norii de sticlă şi beton proiectaţi să scoată maximum de profit din fiecare metru pătrat de teren. Motive diferite, acelaşi efect. Şi acelaşi dispreţ pentru trecut, pentru mica moştenire de istorie şi de civilizaţie care a reuşit să mai supravieţuiască în oraşele noastre. Rechinilor imobiliari nu le pasă de ea nici cît politrucilor de odinioară. Ei ştiu doar că zece etaje de birouri, într-o zonă centrală, pot aduce mai mulţi bani decît cea mai frumoasă vilă brîncovenească. Ar demola fără ezitare orice palat, dacă ar putea să trîntească în loc un hipermarket. Şi, cînd e vorba despre afaceri de multe milioane de euro, avizele din partea autorităţilor locale nu sînt aproape niciodată