Elegant şi nimicitor

În DILEMA VECHE (nr. 404, din 10-16 noiembrie) citim cu încântare un articol de Andrei Pleşu, intitulat „O sminteală”. Limpezimea demonstraţiei, acuitatea cu care observă viaţa publică de la noi, fineţea desenului ce portretizează creând tipologii, formulările inspirate şi care-ţi rămân în memorie, toate fac din acest text unul antologic. Subiectul micului eseu este „dl. Mihai Gâdea”, realizator tv şi şef la una dintre Antenele domnului Voiculescu: „Devenit moderator şi, din câte aud, director, dl. Gâdea a pierdut legătura cu sine însuşi. În limbaj teologic (dl. Gâdea este, ca formaţie, teolog adventist) se poate spune că s-a smintit. Adică a fost ameţit sufleteşte de aburii şefiei, de câştigul convenabil, de prestigiul vedetei de televiziune şi de o conştiinţă de sine abuzivă, care, tot în limbaj teologic, se numeşte «slavă deşartă».” Remarcabil este faptul că, fără să renunţe nicio clipă la eleganţa stilistică şi la urbanitatea adresării, textul lui Andrei Pleşu este absolut nimicitor pentru cel aflat în vizorul său.

E bine, sîntem pe ducă

Cronicarul nu e ecologist habotnic şi nici nu are convingeri prăpăstioase privind mersul omenirii, dar cum un sfert din maladiile care fac azi ravagii în lume sunt provocate de noxele din mediul casnic – aşa cum reiese din articolul „Omul, mediul, sănătatea” al lui Dan Lăzărescu din numărul din 18 noiembrie al VIEŢII MEDICALE, merită să te întrebi de unde vine pericolul. Răspunsul autorului stă în „poluarea domestică”, adică în mediul toxic pe care omul şi-l produce singur acasă, prin solvenţi, coloranţi şi aditivi de mobilă, prin detergenţi şi prin fosfaţii cu care scade duritatea apei potabile. Apoi dacă mai afli că în tacîmurile, cuţitele, farfuriile, paharele şi recipientele de plastic stau la pîndă ftalaţi şi bisfenol A – nişte substante care dau peste cap s