Să transpui imaginarul în limbaj cinematografic este una dintre provocările ce ar trebui acceptate de fiecare regizor în parte! Exerciţiul minim ce dovedeşte măiestria. Iar ca rezultatul să fie pe măsura aşteptărilor, presupune nu doar talent, ci mai ales forţă mentală. Ştim foarte bine că poveştile pot fi numărate pe degete, esenţială este maniera în care le serveşti publicului. Szabolcs Hajdu dovedeşte îndrăzneală, incredibilă putere de concentrare şi o dexteritate vizuală demnă de invidiat! Terry Gilliam mai jonglează cu poveştile într-un mod similar – creează o lume aparte, te distrage din realitatea mohorâtă şi conturează un univers paralel, la polul opus celui în care trăieşti. Odată ce te laşi purtat în această poveste, ai făcut un pas spre convenţie. Realitatea este reinventată, iar firul narativ este completat de o explozie vizuală demnă de invidiat!(...) Publicitate Bibliothèque Pascal este fantezia Monei Paparu – jumătate româncă, jumătate unguroaică – pe care o descoperim încetul cu încetul, aşa cum rememorează şi reinventează povestea vieţii ei: o tânără mamă ajunsă prostituată în Anglia. Hajdu ridică o serie de probleme ale societăţii în tranziţie, ale lumii în care compromisul guvernează mersul lucrurilor. Deşi este un film lung, mijloacele la care recurge Hajdu te fac să uiţi de toate şi să te laşi purtat de acest basm modern. Copertele filmului cuprind conversaţia dintre Mona (Orsolya Torok-Illyes) şi reprezentantul Agenţiei de Protecţie a Copilului (Ion Săpdaru). Revenită în ţară, Mona încearcă să îşi reintre în drepturile părinteşti explicând pe îndelete cum s-au derulat ultimii trei ani din viaţa ei, ce a dus la emigrarea ei forţată şi extrem de dură. (...) Mai multe detalii în zairul nostru, Viaţa medicală.

Să transpui imaginarul în limbaj cinematografic este una dintre provocările ce ar trebui acceptate de fiecare regizor în parte!