Publicat în cel mai recent număr din The Lancet*, studiul european asupra consecinţelor chirurgicale (EuSOS), finanţat de Societatea Europeană de Terapie Intensivă şi Societatea Europeană de Anesteziologie, a avut ca obiectiv descrierea ratelor de mortalitate şi a modelului de folosire a resurselor de terapie intensivă pentru pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale necardiace în mai multe ţări ale continentului. Cercetarea prospectivă, probabil prima internaţională de mare amploare cu acest scop, s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni din aprilie 2011 şi a cuprins 46.539 de pacienţi consecutivi cu vârsta de peste 16 ani, internaţi şi operaţi în 498 de spitale din 28 de ţări, cu o perioadă maximă de urmărire de 60 de zile. Nu au făcut obiectul studiului pacienţii care au suferit intervenţii cardiace, neurochirurgicale, obstetrice sau proceduri radiologice. Rezultatele arată că 4% dintre aceşti pacienţi au decedat înainte de a părăsi spitalul, o rată mai mare decât cea la care se aşteptaseră cercetătorii – puţinele estimări existente anterior sugerau o mortalitate globală între 1 şi 2%. Comparativ, potrivit altor date, la pacienţii supuşi intervenţiilor cardiace, care prin definiţie au comorbidităţi severe şi sunt in Publicitate ternaţi de rutină la terapie intensivă, rata mortalităţii este de doar 2%. Ratele de mortalitate au variat foarte mult, între 1,2% în Islanda şi 21,5% în Letonia. Faţă de Marea Britanie, luată ca referinţă, Polonia, Letonia, România şi Irlanda au avut rate crescute, chiar şi după ajustarea datelor. Aceste rezultate s-ar putea datora diferenţelor culturale, demografice, socioecono­mice şi politice dintre ţări, care ar putea afecta sănătatea populaţiei şi rezultatele îngrijirii medicale. Remarcabil este faptul că 73% din cei decedaţi nu au fost internaţi la terapie intensivă postoperator; dintre cei care au murit după ce au trecut