Dintre toate suratele lor, cartile postale cu ilustratii continand un mesaj explicit sau implicit de propaganda au avut cea mai dramatica soarta: in functie de profilul regimului la putere ele au fost pretuite in albume, ascunse in podul casei, aruncate la gunoi sau chiar folosite drept probe incriminatorii in procese politice. Niciodata insa in istoria lor veche de peste un secol, cartile postale de propaganda nu au fost ignorate. Indiferent de perioada cand au fost create, aceste documente au reflectat nemijlocit spiritul epocii respective, fie ca au fost produse din ordinul unor oficialitati sau din initiativa privata. Prin natura modestiei suportului fizic, ele se puteau eschiva cu usurinta fata de asumarea raspunderii pentru mesajul continut si de aceea cartile postale au fost mult mai sincere comparativ cu declaratiile sau gesturile oficiale pe aceeasi tema.

Vicisitudinile istorice si perisabilitatea mesajului propagandistic au facut ca foarte putine astfel de marturii sa supravietuiasca trecerii vremurilor. Mesajele etichetabile astazi drept nationaliste, dar care au fost lansate inaintea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial ar putea fi calificate drept acceptabile, dar sloganurile si ilustratiile proletcultiste si prosovietice din anii '50, '60 sunt percepute drept marturii ale unei perioade nefaste, in timp ce fata de marturiile din timpul regimului carlist sau antonescian parerile sunt impartite.

Ilustratia cartofila produsa in vremuri in care internetul, la fel ca si televiziunea de masa sau fotografia digitala, era inimaginabil a constituit unul dintre cei mai populari vectori de transmitere a unei imagini, fie aceasta desenata sau fotografica. Acum o suta de ani sau chiar mai recent, a surprinde un instantaneu fotografic despre un moment remarcabil era cu totul altceva decat a face astazi cu telefonul mobil o poza cu presedintele ta