Nici o idee nu e nouă sub soare: chiar dacă probabil nu ştia, primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a călcat săptămîna trecută pe urmele lui Nicolae Ceauşescu, propunînd comasarea instituţiilor de spectacol din Capitală într-un larg aşezămînt industrial. În urmă cu cîteva decenii, secretarul general al PCR a unit administrativ mai multe teatre, în conglomerate de cîte trei, în aşa fel încît Alexandru Darie (actualul director al Teatrului Bulandra) îşi aminteşte că părinţii săi, actori angajaţi la Comedie, îşi luau salariile de la Teatrul Naţional. Doar că nici măcar lui Ceauşescu nu i-a venit năstruşnica idee să unească toate teatrele cu Circul Globus.Citind Ordonanţa de UrgenţăOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului 63/2010, care stabileşte numărul maxim de angajaţi ai autorităţilor publice locale, incluzînd şi instituţiile publice de cultură, prezintă o serie de aspecte juridic dubioase. După cum a citit actorul Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Bacovia din Bacău, într-o recentă conferinţă de presă pe tema tăierilor, „Autorităţile administraţiei publice locale şi persoanele din instituţiile publice locale ş…ţ răspund disciplinar, administrativ, contravenţional, civil, patrimonial sau penal, după caz, de nerespectarea prevederilor alin. (1) – (3) şi (5)“. Numai că aliniatul (5) zice „Pentru reducerea cheltuielilor de personal şi încadrarea în numărul maxim de posturi prevăzut la alin. (1) şi (2) (…) ordonatorii de credite ai bugetelor (…) pot reduce numărul de posturi finanţate şi, respectiv, pot disponibiliza, în condiţiile legii, personalul aferent“. Şi caracterul imperativ unde e? Intri la drept penal pentru că ai putut şi n-ai făcut? Echivalentul ar fi să-i spui copilului tău că poate să se ducă la joacă şi să-l iei la palme că el s-a dus să-şi facă temele.Absenţa totală a criteriilor de disponibilizare fragilizează întregul demers – ordonan