Deși a apărut pe piață încă de la începutul acestui an, Integrala prozei scurte a lui Samuel Beckett (tradusă în premieră în limba română), în ciuda caracterului de eveniment, nu a stîrnit foarte multe – și mai deloc aplicate – reacții în presa culturală sau în alte medii cu profil similar. Ca și prietenul său, James Joyce, Beckett continuă să rămînă un „colos“ al literaturii, greu (dar nicidecum imposibil) de escaladat. Integrala prozei scurte este primul volum din seria de Opere dedicată de Editura Polirom celui cunoscut la noi îndeosebi în calitatea sa de creator lui Godot, dar mai puțin ca romancier sau autor de proză scurtă. Cele două secțiuni ale cărții – „Proză scurtă în limba engleză“, tradusă și adnotată de Veronica Niculescu, și „Proză scurtă în limba franceză“, în traducerea Ilenei Cantuniari – adună peste cincizeci de texte, dispuse în ordinea cronologică a publicării, ceea ce oferă posibilitatea urmăririi evoluției viziunii artistic-existențiale, la nivelul universului tematic, al construcției de personaje, al limbajului etc. Prima secțiune (contaminată livresc, marcată de o densă și subtilă intertextualitate) reunește titluri importante ale creației beckettiene, precum Adormirea, Sedendo et Quiescendo, Un caz dintr-o mie, Dintr-o lucrare abandonată, Tresăriri, dar și ciclul de zece povestiri Mai mult ciupituri decît lovituri. Acestea sînt închegate în jurul unui straniu personaj de sorginte dantescă, Belacqua Suah. Natură păcătoasă, celebru pentru lenea sa, în Divina comedie acesta poate fi văzut așteptînd îndelung în ante-purgatoriu, în poziție fetală, căci pe pămînt își amînase pocăința. Dorința de a aștepta ca formă a inerției fizice, lipsa unui scop clar, sentimentul deșertăciunii existenței stau la baza dialogului intertextual în urma căruia ia naștere acest Belacqua beckettian, intelectual ciudat, bărbat inactiv fizic, scufundat în propriile