Anton Weissenbacher a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986 cu Steaua şi a decis să emigreze în Germania, unde acum lucrează la o fabrică de betoane

A plecat din ţară în 1991 pentru că nimeni nu i-a mai dat şansa de a juca fotbal! S-a oprit la 2.000 de kilometri de România, la Trier, în Germania. Nu a renunţat la cea mai mare dragoste, fotbalul, dar s-a apucat şi de munca serioasă, la o fabrică de betoane. Lucrează de la 6:00 dimineaţa pînă seara tîrziu. E vorba de fostul jucător al Stelei, Anton Weissenbacher (45 de ani).

- Domnule Weissenbacher, de ce aţi decis să plecaţi din ţară?

- Am plecat din România în 1991 pentru că-mi doream să continuu să joc fotbal, avînd o ofertă de nerefuzat. Din 1999 am renunţat să mai joc, iar apoi m-am angajat. Nu am nici cel mai mic regret că am părăsit ţara!

- N-aţi avut probleme cînd aţi ajuns acolo?

- Normal că mi-a fost greu să mă acomodez. Timp de 8 ani am jucat fotbal în Trier, iar după aceea m-am angajat la o firmă de şapă, de turnat betoane. Sînt muncitor şi nu e nici o ruşine!

- Familia dumneavoastră ce face?

- Am un băiat, Rolland, de 19 ani şi o fată, Karoline, de 14 ani. Băiatul joacă fotbal, e fundaş la Mehring, echipa pe care o antrenez, o formaţie de amatori, şi acum dă Bacalaureatul. Iar fata face volei şi este la şcoală.

"Am plecat de nebun!"

- Cum aţi decis să plecaţi?

- Nu am avut nimic aranjat, am plecat de nebun cum s-ar zice. M-am obişnuit la Trier, am primit cetăţenia şi am decis să rămîn aici împreună cu familia.

- Vă consideraţi român sau neamţ?

- Ei bine, eu sînt neamţ-român. Cînd sînt în România îmi place să fiu român, iar cînd sînt aici, să fiu neamţ. Lumea de aici mă cunoaşte că sînt român.

"De cînd am plecat din ţară nu m-a mai căutat nimeni. Nu-mi pare rău,