Nivelul de 9% privind deficitul bugetar este cu atât mai sugestiv (periculos) dacă avem în vedere potenţialul de creştere a economiei româneşti în anii ce vin. Pentru 2010 multe estimări se mişcă între 0,5%-1,o% creştere a PIB-ului, care nu ar aduce mai mult de 0,15%-0,3% din PIB venituri suplimentare pentru bugetul public. Nici o creştere apropiată de potenţial în 2011, să zicem, de 2%-2,5%, nu ar aduce mai mult de 0,7%-0,8% din PIB venituri adiţionale.
Vedem din cifrele evocate sarcina foarte dificilă pe care cei care vor guverna ţara o au în materie de politică bugetară. Deficitul de cont curent s-a redus considerabil, dar am asistat la o mărire puternică a deficitului bugetar, care este însoţit de un serviciu tot mai împovărător. Corecţia necesară a deficitului bugetar se poate face fie prin reducerea de cheltuieli (raţionalizarea lor), mărirea bazei de impozitare (plus o colectare mai bună), prin creştere de taxe şi impozite.
La ultima cale s-a recurs, de exemplu, în Germania şi Ungaria atunci când statul a fost nevoit să optimizeze sub constrângeri foarte mari (să ia dintr-o parte pentru a da în altă parte). Soluţia propusă de unii de a diminua taxe şi impozite din 2010 pentru a stimula economia este mai mult decât riscantă, fiindcă ar dezechilibra şi mai mult economia; în plus, am risca să pierdem finanţarea externă de care avem nevoie în această perioadă. Trebuie spus că un optim economic al măsurilor ce vor fi luate nu poate fi disociat de unul social; de aceea analiza economică nu poate fi despărţită de cea politică.
Tandemul 9% deficit bugetar (fără corecţii) şi 2% potenţial de creştere arată cât de fragilă este situaţia economiei româneşti pe fondul crizei internaţionale şi cât de limitat este spaţiul nostru de manevră. Oricine va forma coaliţia de guvernare în 2010 va trebui să opereze corecţii structurale în bugetul p
