La 25 ianuarie 2011, impresionante demonstraţii în stradă au avut loc în Egipt, începând astfel revoluţia celor dornici de schimbare.La 25 ianuarie 2011, impresionante demonstraţii în stradă au avut loc în Egipt, începând astfel revoluţia celor dornici de schimbare.
Ulterior, la 11 februarie 2011, preşedintele de atunci, Hosni Mubarak şi-a dat demisia, moment urmat de profunde mutaţii politice interne.
Cu acest prilej, doamna Laila Ahmed Bahaa El-Din, ambasadoarea Egiptului la Bucureşti, a avut amabilitatea să îmi acorde un interviu.
La dialog a asistat şi dr. Abdalla Mobasher, vicepreşedintele asociaţiei egiptenilor din ţara noastră, al căror număr se ridică la 1000 de cetăţeni, ce muncesc şi trăiesc aici, în familii mixte, unde se vorbeşte atât limba română, cât şi cea arabă.
Şi încă un reper important: 95% din mobila fabricată în Egipt utilizează lemn cumpărat din România, ceea ce reprezintă un indice relevant pentru relaţiile bilaterale. *
-Din câte ştiu, tatăl dumneavoastră a fost o personalitate de excepţie, în presa de la Cairo. Cât de mult a contat asta pentru evoluţia proprie?
-Dificilă întrebare. O.K.! Tata a fost jurnalist, cel mai tânăr redactor-şef, la vremea sa, din Egipt. Credea în liberalism, în necesitatea ca arabii să fie uniţi, în procesul dezvoltării sociale şi economice. Era un spirit progresist. Îi plăcea să scrie despre tot ce îi interesa pe conaţionalii mei: artă, mediu, egalitatea femeilor cu bărbaţii, care atunci, în anii ’50 reprezentau abordări avangardiste. Iar la noi în casă, discuţiile despre politică erau zilnice, ca pâinea şi untul. Veneau prieteni cu opinii diferite, dar tata încuraja discuţiile contradictorii, fiind un spirit democratic.
-Ce semnificaţie are aniversarea de acum a revoluţiei egiptene?
-Revoluţia a fost începută de tineri, activi pe Internet. Care doreau justiţie, condi
