Nu poate cineva sa inteleaga atit de bine lupta cu desfigurarea in fata foamei numai din povestirile altora. Stie el ceva mai mult acela/aceea care poate scrie despre "ingerul foamei" care s-a urcat la creieri, care e prezent ca un obiect fizic, care te cunoaste mai bine decit tine, stie de unde vii si incotro te indrepti, stie despre presiunea aerului care stringe stomacul si toracele, iti cunoaste limitele si efectul asupra psihicului, se invirte in cercuri strinse in juru-ti si "balanseaza pe leaganul respiratiei". Am citit mai tirziu, greu, cu poticneli si renuntari, cartea Hertei Müller despre deportarea conationalilor sai, trimisi la munca in Uniunea Sovietica. E o relatare ingrozitoare, o carte-cosmar si totusi o cronica a suferintei de un umanism viu, puternic, reconfortant. Desi Leaganul respiratieie considerata roman, eu am citit-o in cheie psihosociologica, ca pe o reconstituire a aventurii identitare, ca infruntare intre presiunile pentru stergerea identitatii si lupta individului pentru supravietuire psihica si morala, pentru demnitate. Faptele istorice sint acum cunoscute, desi s-a tacut asupra lor o jumatate de veac. Sint relatate sec, la sfirsitul cartii: generalul sovietic Vinogradov a cerut, in ianuarie 1945, noului guvern roman, ca toti germanii din Romania, barbati si femei, intre 17 si 45 de ani, sa fie predati pentru a fi utilizati la reconstructia Uniunii Sovietice. Au fost deportati in lagare de munca fortata si supusi unui regim de exterminare. Acesti tineri nu aveau nici o vina, in afara de aceea de a fi apartinut unei etnii. O tema tabu pina mai ieri, despre care se vorbea doar in soapta, o tema care nastea frica in orice familie de germani, o tema ascunsa sub zeci de consemne ale tacerii. Cum e oare sa stii ca mama ta a fost deportata, dar despre asta nu se vorbeste? Cei ce au scris despre carte au remarcat scriitura, proprietatea neobisnu