Marin Popa, primarul comunei unde a copilărit Adrian Păunescu, vrea să dea o lovitură de imagine şi să redenumească localitatea cu numele poetului. Deşi sunt doar câţiva cei care-i cunosc versurile, oamenii din Bârca se închină la tabloul lui Adrian Păunescu pentru intervenţiile pe care le făcea în sprijinul lor „la centru“ şi „la judeţ“.

Într-un articol publicat la 30 decembrie 1989 şi intitulat „Apel către lichele", Gabriel Liiceanu scria: „Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele".

Cu siguranţă unul dintre cei vizaţi era şi Adrian Păunescu. Nu se poate cântări răul moral dospit de Păunescu în odele sale închinate „conducătorului iubit". Binele, însă, se ştie. Pe mulţi consăteni i-a făcut oameni. De aceea, în Bârca, de la bătrânii satului şi până la tineretul în adidaşi, toţi respiră păunescian.

Citiţi şi

Ana Maria Păunescu: "E greu să fii orfan"

Mama grefierei care spune că este fiica lui Adrian Păunescu a trăit şi cu Nichita Stănescu

La judecata de apoi a poeţilor

În principiu n-ar trebui să mire pe nimeni că, în Bârca, Păunescu-i peste tot. Liceul din comună îi poartă numele, bustul greu de bronz al poetului cocoşează o vitrină din holul şcolii, strada pe care este casa părintească poartă numele bunicului său, un ansamblu folcloric, casa de cultură, localitatea însăşi, râul, ramul, toate tind să poarte numele poetului.

Înjurat şi contestat de unii ca om, dar recunoscut şi apreciat fără rezerve ca ultim mare poet, Păunescu a ajuns într-un final să fie constant în centrul atenţiei şi să genereze în jurul personalităţii sale interminabile subiecte de discuţie. Asta s-a întâmplat în timpul vieţii, asta se întâmplă şi după moarte. Acasă, consătenii săi şi-l amintesc altfel decât restul lumii, ca pe binefăcătorul lor, poetul „cu suflet