„Stii ce se intimpla in ultima saptamina din februarie? Observatorul cultural implineste un an. Cu primul numar s-a nascut si rubrica noastra. Trebuie sa sarbatorim cumva.“
„Hai sa scriem impreuna o chestie, asa, ca de aniversara. Sa facem suma, Cum se practica la astfel de ocazii.“
CUT!
Cititorii ar putea sa creada ca dialogul de mai sus este un text pregatit special in genul celor citite la Oscar...
... ceea ce nu este deloc adevarat. Am purtat astfel de discutii in culisele rubricii timp de un an. Ele reprezinta permanenta provocare pe care o aduce munca in echipa: impacarea preferintelor, a stilului si a abordarii proprii cu telurile comune. Posibilitatea comunicarii, principalul avantaj al colaborarii dintre noi, nu numai ca a asigurat continuitatea rubricii, dar a functionat mai ales ca sistem de control: am incercat sa evitam suprapunerile de teme, iar diversitatea obtinuta astfel pe doua voci distincte, cu preferinte si stiluri diferite, nu face decit sa reflecte varietatea de subiecte oferite de prolifica si controversata televiziune...
... care chiar merita sa fie luata in discutie de orice revista culturala; ar fi o nedreptate sa ramina ostracizata intr-o subterana intelectuala. De altfel, primele reactii la adresa rubricii vizau chiar aceasta problema. Multa lume se intreba si ne intreba daca este posibil sa scrii serios, cu tinuta, despre filme si mai ales seriale, fara sa dai impresia ca alcatuiesti un ghid TV...
... lucrul este posibil daca reusesti sa demasti jocurile pe care le pune la bataie lumea show-biz-ului, fara a destrama total iluzia pe care ele o creeaza...
... am putea lasa impresia ca noi nu credem in fabrica de vise, tot incercind sa ii demontam masinariile, dar observatia si documentarea isi au rostul lor; nu urmaresc aglomerarea de informatii, ci realizarea unei analize sustinute d
