Dacă soarta v-a fost potrivnică şi aţi trecut peste Be There (cu Ian Brown) şi Rabbit in Your Headlights (cu Thom Yorke de la Radiohead) fără să-i băgaţi în seamă, cu siguranţă că Eye for an Eye trebuie să vă fi rămas în minte, măcar în sensul în care orice degustător de videoclipuri memorabile a aflat că pe lume există şi un Unkle. Rămîn în continuare neclintit în convingerea mea că Eye for an Eye, desenul animat cu omuleţii aceia adorabili cărora le este adus un ditamai fruct al pierzaniei din care ei, nefericiţii, se înfruptă (restul: ura, pierderea raiului le cunoaşteţi şi fără să fi văzut clipul) a fost, de departe, cea mai de soi piesă pe care posturile noastre muzicale s-au învrednicit să ne-o prezinte în 2003. Că nu au cîştigat nimic, deşi au fost nominalizaţi la categoria cel mai bun videoclip la premiile MTV, are prea puţină importanţă. Cu adevărat relevant este faptul că Unkle au părăsit zona aceea misterioasă şi inaccesibilă, străjuită de ani grei lumină, la care, dedulciţi cu tristeţea noastră românească (astfel ancoraţi în sinergia faptului), recursul nostru la occidentalitate nu prea eluda meandrele concretului. Un concret cum nu se poate mai hain, ce ne trîntea verde-n faţă, de cîte ori avea ocazia, că ce va să însemne de-alde Massive Attack, Unkle sau Future Sound of London e mai curînd sinonim cu limba chineză, pentru bietele noastre mentalităţi muzicale. Ei bine, după ani întregi de aşteptare - în care doar vreun prieten hieratic mai deţinea surîsul enigmatic al cunoscătorului, sau noaptea, cu orele ei înaintate, te lăsa să descoperi un Aphex Twin, sau, eu ştiu, poate Internetul în care te infiltrai ca pirat navigator -, magazinele de muzică au catadicsit să aducă, fără nici un fel de tam-tam,
de parcă aşa ar fi fost de cînd lumea, şi genul acesta de giuvaieruri ale culturii muzicale de afară. Pus în faţa faptului împlinit, eu, unul, par