Dorin Chioţea e unul dintre puţinii jurnalişti români care au reuşit să pătrundă în Coreea de Nord. În 2007, alături de un fotoreporter, a petrecut acolo o săptămână.
Nord-coreenii trăiesc în locul în care s-au născut, au nevoie de aprobare ca să se mute în altă localitate şi nu au acces la internet sau posturi de televiziune străine.
„Adevărul": Te-a frapat ceva de cum ai ajuns în Coreea de Nord?
Dorin Chioţea: Este o experienţă uluitoare pentru cineva care a trăit comunismul şi-n România. Îţi dai seama că se poate şi mult mai rău. Să ajungi în Coreea de Nord nu e simplu. Am fost verificat două luni după care am primit biletul de avion de la ambasada lor de la Bucureşti. Nu există curse directe, la ei ajungi cu-n avion din China, „tapetat" cu tablouri cu Kim Ir Sen. Apoi, la aeroport îţi laşi telefonul mobil, îţi dau o chitanţă, şi-l recuperezi când pleci.
Ca jurnalist, erai urmărit sau puteai să te plimbi în voie?
Coreea de Nord şi Turkmenistan sunt singurele ţări unde turiştii nu au voie să meargă neînsoţiţi pe stradă. Pe noi ne aştepta un aşa-zis ghid, bine de fapt am avut trei şi un şofer. Şi mergeam doar pe traseele stabilite de ei, deşi, faţă de un turist obişnuit am putut să văd şi o piaţă sau un spital. În lume sunt doar trei agenţii de turism care organizează excursii aici şi o zi te costă 150 de euro, tarif în care intră tot, cazare, masă, transport.
Cum erau localnicii?
Nu poţi să intri în contact cu ei, nu te lasă „ghizii". Noi purtam nişte banderole albe la mână, pe care ni le-au dat la hotel după ce ne-au luat paşapoartele! Acolo toţi sunt îmbrăcaţi în uniforme, toţi poartă insigna cu Kim Ir Sen în piept. Se fereau de noi. Ei nu au voie nici să meargă dintr-un oraş în altul, trăiesc acolo unde se nasc şi dacă vor să ajungă în altă localitate au nevoie de aprobări, iar pe drum sunt controlaţi de militari. Oameni
