Santiago Bernabeu este numele unui om care a condus Real Madrid, ca preşedinte, timp de 35 de ani (1943-1978), iar astăzi e numele arenei ce va găzdui anul viitor finala Ligii Campionilor. Să calci pe arena de fotbal madrilenă e o mare onoare. În Spania se spune că, dacă n-ai jucat pe acest stadion, nu te poţi numi fotbalist. Ca turist sau microbist, trebuie să recunoşti că e impresionant. Real Madrid a fost denumită pe bună dreptate „echipa de fotbal a secolului XX“. Vorbim de formaţia care a câştigat cel mai mult dintre marile echipe ale sportului-rege în Europa: 9 Ligi ale Campionilor, 31 de titluri naţionale şi 17 Cupe ale Spaniei, totul într-o istorie care cuprinde 108 ani, două războaie mondiale şi un război civil care a distrus, într-o mare măsură, această ţară. Ce a rămas?
Un stadion de aproape 90.000 de locuri care te face să priveşti altfel fotbalul, dacă nu te interesează, şi să-l venerezi şi mai mult dacă eşti microbist.
Fire de iarbă de aceeaşi înălţime
Cum totul e o industrie, nici fotbalul nu putea ieşi din tipar. Marketing şi mulţi bani, chiar foarte mulţi. Se scot sume impresionante şi din vizitarea stadionului. Începi prin a plăti 15 euro (preţ pentru adulţi, copiii sub 14 ani au reducere de cinci euro) pentru a face un tur şi termini la magazinul clubului, deunde îţi poţi cumpăra o şapcă, un tricou, un ceas, lenjerie intimă, ciorapi sau perne – toate cu logoul, culorile şi numele clubului Real Madrid.
Există drepturi de autor, un departament stufos şi activ de merchandising şi, bineînţeles, procese.
Tot traseul se desfăşoară pe un culoar clar. N-ai voie să treci în altă parte, personalul te urmăreşte oriunde. Prima oară iei liftul să ajungi la ultimul etaj al stadionului, de unde ai o privelişte superbă. Uiţi de ameţeală şi te gândeşti cum ar arăta stadionul dacă ar fi plin, ce
