Astazi, daca ar putea, toti copiii carora Valeria Ciorasteanu din Focsani le-a daruit sansa reintegrarii in normalite, i-ar agata in piept un martisor. In urma cu cinci ani, aceasta femeie a hotarit sa-si dedice viata micutilor uitati de parinti in institutiile statului. Sa le redea sansa de a fi oameni normali care sa faca fata unei societati normale. Le-a daruit iubire, le-a daruit grija parinteasca si cind a venit timpul, i-a lasat sa plece impreuna cu o parte din inima sa. Valeria este printre primii oameni care au avut curajul sa devina asistenti maternali. A trecut peste toate prejudecatile si a inchis repede gura lumii prin tenacitatea si devotamentul cu care a ocrotit sub aripa sa suflete nevinovate de copii necajiti. Acum, locul scepticismului aratat la inceput de lumea inconjuratoare a fost luat de admiratie. Si de respect mai ales, pentru felul in care a stiut sa daruiasca un nou inceput si un nou sens vietii prichindeilor condamnati fara vina. Este o mina de femeie care la 60 de ani, nu concepe sa traiasca fara copii. "Atit cit am sa pot am sa iau copii. Fata ma mai cearta uneori, imi spune sa ma mai odihnesc. Dar dupa mine, copiii merita orice. Si apoi, alaturi de ei si timpul trece mai repede si mai frumos. La inceput toata lumea imi spunea ca imi iau pe cap o mare grija, ca nu-s copiii mei. Dar eu am crezut intotdeauna ca in felul acesta, reusesc sa fac niste copii fericiti", spune Valeria. Despre cei opt prichindei care au facut parte din viata sa povesteste cu mare placere. Stie unde au ajuns fiecare si este fericita asa cum numai o mama poate fi, pentru binele cu care sint inconjurati acum copiii sai. Unii au ajuns in tari straine, alaturi de parinti adoptivi care ii iubesc cu adevarat. Altii dimpotriva, s-au intors in familiile naturale. "Am avut mai demult un pui de turc, care a fost infiat in Italia. Cind mi-a dat telefon de acolo parca mi s-a lu