Timişoara a găzduit a treia ediţie a simpozionului „Muzică şi Medicină“; deşi a dispus de resurse financiare mult mai modeste decât la ediţiile anterioare şi au lipsit oaspeţii din străinătate, a fost totuşi prezent un public entuziast. Aria tematică largă precum şi heterogenitatea audienţei au pus la încercare atât talentul prezentatorilor de a se adresa atractiv tuturor categoriilor (medici, muzicieni şi infor­ma­ticieni), cât şi capacitatea lor de a le menţine atenţia la cote maxime. Ca şi la ediţiile ante­rioare, au predominat lucrările privind aportul terapiei prin muzică în diverse afecţiuni. Au fost prezentate interesante rezultate ale unor studii privind Publicitate muzicoterapia în ameliorarea autismului la copii (prof. univ. Felician Roşca), dar şi impactul asupra sănătăţii şi dezvol­tării inteligenţei la copii în general (prof. Dianna Popa-Vasiu). S-a introdus chiar termenul de „prescripţie muzicală terapeutică“ (dr. Gabriela Zarie, dr. Veronica Ciocan). O altă categorie de lucrări au vizat aspecte legate de patologia specifică unor categorii de muzicieni (boli musculo-scheletale, malocluzie etc.). Este demn de menţionat, pentru această ediţie, un element vizibil chiar prin simpla citire a programului – identificarea a noi şi noi puncte de intersecţie între cele două domenii. Aşa cum remarca şi profesorul Felician Roşca, decanul Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara, zonele de interferenţă au depăşit de mult clasica referire la „meloterapie“ sau mai recentele studii privind o serie de afecţiuni specifice muzicienilor, pătrunzând şi în unele abordări avansate de fiziologie sau biofizică. Putem cita în acest sens prezentările susţinute de dr. muz. Simona Negru, privind tehnica vocală, sau conf. univ. Ioan Fernbach, privind tehnica instrumentală (violonişti). Dar programul de la Timişoara a mai dovedit şi bidirecţionalit