Principiile şi mijloacele terapeutice utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale în accidentele vasculare cerebrale acute sunt prezentate detaliat de dl acad. Constantin Popa, în cadrul rubricii Creierul vascular.

Modularea valorilor TA post-AVC ischemic Hipertensiunea arterială după un AVC ischemic acut ar trebui tratată dacă există o transformare hemoragică semnificativă a infarctului, o asociere cu encefalopatia hipertensivă, în cazul trombolizei sau în cel al asocierii cu infarctul miocardic sau disecţia aortică. Pacienţii cu stroke candidaţi la tromboliză i.v. ar trebui să primească antihipertensive parenterale cu durată scurtă de acţiune (cum ar fi labetalol 10–20 mg timp de unul-două minute) pentru TAs mai mare de 185 mm Hg sau TAd mai mare de 110 mm Hg confirmată prin două măsurători consecutive. În timpul şi după administrarea i.v. a t-PA, controlul TA este mai strict, având ca scop scăderea cu 5 mm Hg atât a TAs, cât şi a TAd, la 180 şi, respectiv, 105 mm Hg. Nu sunt stabilite clar indicaţiile pentru tratamentul HTA în cazul introducerii trombolizei intraarteriale. Până când vor exista mai multe date, este prudent să se excludă de la tromboliza intraarterială pacienţii cu hipertensiune necontrolabilă (peste 180/100 mm Hg). În stroke cu insuficienţă de organ-ţintă, TA se aduce la 185/110 mm Hg, sau 150 mm Hg TA sistolică, dacă problema persistă. Cu asentimentul tuturor, când nu există insuficienţă de organ-ţintă sau nu se face tromboliză, tratamentul antihipertensiv în stroke-ul acut ar trebui, probabil, să fie amânat şi indicat doar la pacienţii cu valori mari ale TAs. Datorită tendinţei TA de a scădea spontan în intervalul primelor ore după internare, tratamentul antihipertensiv poate fi amânat timp de 8–12 ore, dacă nu este nevoie de tratament precoce, ca de exemplu la pacienţii candidaţi la tromboliză. Tratamentul a