Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung. Primele efecte în lanț ale deciziei de cedare fără luptă a Basarabiei, în urma ultimatumurilor sovietice din iunie 1940, s-au simțit imediat: pe 30 august 1940, România a cedat Ungariei, tot fără luptă, Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena. Imediat apoi, la 7 septembrie 1940, a cedat Cadrilaterul Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova. Şi, în fine, regele Carol al II-lea – care părea atotputernic şi care personificase un întreg deceniu – a fost nevoit să cedeze în pripă tronul fiului său, Mihai, și să fugă rușinos din țară. Această primă cedare fără luptă le-a antrenat pe celelalte, tot fără luptă. Ce-i drept, nimeni din clasa conducătoare a României din acel moment nu putea anticipa cum vor evolua evenimentele și raporturile de forțe europene peste cinci sau cincizeci de ani, și cu atât mai puțin se putea spera într-un miracol de genul celui care dăduse naștere României Mari în 1918. Dar pentru ca acel miracol politic să poată fi posibil în 1918, mulți români muriseră în tranșeele din 1917... Alte efecte ale ultimatumurilor sovietice din 1940 și cedării românești fără luptă a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța aveau să-și facă auzite ecourile în deceniile următoare. Faptele lor versus vorbele noastre Faptele.În baza protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, URSS a recurs la amenințarea cu forța prin ultimatumurile din 26 și 27 iunie 1940, iar România a fost nevoită să se retragă de urgență di