Istoria Bisericii Ortodoxe in timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi cărmuiri, rezistănd in scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat in egală măsură, fiind văzut atăt drept "omul lui Gheorghiu-Dej", căt şi salvatorul Ortodoxiei.Patriarhul Justinian
Istoria Bisericii Ortodoxe in timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi cărmuiri, rezistănd in scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat in egală măsură, fiind văzut atăt drept "omul lui Gheorghiu-Dej", căt şi salvatorul Ortodoxiei.
Intre cele două războaie mondiale, funcţia de patriarh fusese una onorifică, ocupantul ei neavănd nici un drept real propriu-zis, ci numai atribuţii in plan simbolic. Miron Cristea, primul numit in scaunul patriarhal, ocupase chiar funcţii politice importante in stat, rolul său fiind şi in acest caz mai mult simbolic. Astfel, după moartea Regelui Ferdinand, in iulie 1927, Patriarhul a fost cooptat in regenţa ce trebuia să vegheze asupra Regelui Mihai I, in vărstă de şase ani. Zece ani mai tărziu, patriarhul a fost şi intăiul premier al noului regim de autoritate monarhică instituit de Regele Carol al II-lea, funcţie ce avea să o deţină pănă la moartea sa, in 1939.
Instituţia patriarhatului a fost introdusă prin noul statut al Bisericii Ortodoxe Romăne, adoptat la inceputul anului 1949. Din acel moment, deţinătorul funcţiei de patriarh dobăndea noi atribuţii, care nu incălcau autonomia episcopatului. De pildă, patriarhul avea dreptul de a controla modalitatea in care se aplică in eparhii hotărările Sfăntului Sinod. Cel dintăi ocupant al scaunului patriarhal care a beneficiat de prevederile noului statut a fost Justinian Marina. După 1989 s-au făcut numeroase aprecieri