Guvernul a decis în sfârşit să înceapă discuţiile pentru restructurarea adevărată a bugetarilor, conform ultimelor informaţii. Problema este însă că nimeni dintre oficiali nu a părut până acum că are în cap imaginea reală a ceea ce înseamnă structura administraţiei româneşti.
Nu există la această oră un sistem care să-i spună preşedintelui sau premierului, la două apăsări de tastă, câţi angajaţi are Agenţia X, Ministerul Y sau Primăria Z, câţi avea în 2005 şi ce cheltuieli per angajat sunt în fiecare instituţie în prezent faţă de cele de acum patru ani.
Pe fundalul mesei de şedinţe a guvernului este o mare hartă a României. Din păcate, în loc să fie o hartă interactivă, care să aibă în spate informaţii despre toată administraţia românească la un click distanţă, este o hartă de carton.
Exact aceasta este toată imaginea administraţiei: un uriaş de carton, care şi-a adăugat straturi-straturi cu fiecare schimbare politică din ultimii 10 ani, pe măsură ce statul a avut la dispoziţie din ce în ce mai mulţi bani ca urmare a creşterii economice.
În acest moment, nu există un centru de date cu privire la situaţia celor 1,36 milioane de bugetari care au ajuns să mănânce 9,5% din PIB ca şi cheltuieli salariale, faţă de 7,1% din PIB în 2004.
Astfel, cine se apucă de această treabă a tăierii de posturi din administraţie trebuie să lucreze cu date atât de la Ministerul de Finanţe, de la Institutul de Statistică, cât şi direct de la ministerele şi instituţiile "speciale", care nu raportează tot nici la una, nici la cealaltă instituţie.
Potrivit Statisticii, sunt 1.100.000 de bugetari. Potrivit Finanţelor, sunt 1.360.000 de bugetari. Diferenţa? Partea de "Interne" a Ministerului de Interne, Ministerul Apărării şi serviciile secrete. Problema este că aceştia 260.000, 19% din total, consumă aproape 40% din resurse.
Fără să ai toate datele, te po
