Tranzacţiile tranziţiei

PRINCIPIUL INDUBITABILITĂŢII

Este indubitabil — zice justiţiarul — că un om care a stat acolo, cît a stat — este ce este. Adică securist! Cum altfel ar fi ajuns acolo?

Cum altfel şi-ar fi făcut treaba? Justiţiarul ştie ce ştie, el însuşi făcînd parte, acum cu acte-n regulă, din categoria pe care o incriminează.

Da, dar el s-a purificat! Cum? Lovind în sistem! Supunîndu-l oprobriului mai mult sau mai puţin public.

Este, vezi...bine, un luptător pentru dreptate şi adevăr.

Un disident. Principiul contează aici, amănuntele nu.

Că a „defectat" cu 38.000 de dolari? Erau ai odiosului! Că se ocupa prioritar de editarea operelor savantei? Nici o problemă: „fugind" cu editoarea americană, cu care lucra la opere a fisurat edificiul ştiinţific al impostoarei.

Trădare? Să fim serioşi! Ce a trădat? Pe Ceauşescu şipe-ai lui? Ar merita, să fie decorat! Nu ca cei care l-au slujit, vînzînd în străinătate sudoarea pielarilor români. In demersul său justiţiar disidentul este secondat de un altul şi el luptător pentru dreptate şi adversar — nedeclarat la vremea respectivă din motive de înţeles — al regimului. Dar mai iubitor de patrie.

A intrat în slujba odioasei instituţii din prea multă dragoste de poporul român. Şi de alte popoare. Oare cîţi nevinovaţi n-a salvat astfel de atacuri teroriste turnîndu-i pe cei care le-ar fi putut pune la cale?

Amîndoi fac o operă de excepţie. De educaţie civică.

Se recomandă chiar, la un moment dat, studiul la facultatea de jurnalistică a textului. Un text-model. Bineînţeles. Nu este greu de desluşit în construcţia sa mîna şi mintea unor analişti reputaţi. A unei şcoli — poate cea mai bună. Care face de data asta artă pentru artă. „Salvatul"'e de mult stins. N-a mai dat nimic de ani de zile. Ei bine, pe schema iniţială, se poate inventa cu succes.

Se po