Numărul celor ieşiţi în stradă duminică şi luni seara împotriva Proiectului de lege care autorizează exploatarea de la Roşia Montană constituie subiect de controversă în presă.
Caragiale, care a sesizat primul în scris că numărul de participanţi la un protest depinde de cine-i numără, s-a referit îndeobşte la două atitudini net diferite:
A presei guvernamentale şi a presei de Opoziţie.
În consecinţă, ironicul Caragiale propunea celor interesaţi de cifra corectă privind participarea la o manifestare de stradă adunarea cifrei date de presa guvernamentală cu cifra dată de presa Opoziţiei şi împărţirea sumei la doi.
În cazul manifestaţilor împotriva proiectului de lege aprobat de Guvern şi trimis Parlamentului spre dezbatere şi votare, Proiect prin care se dă undă verde exploatării, formula lui Caragiale nu e valabilă.
Diferenţe uriaşe în privinţa numărului de participanţi nu s-au înregistrat între Presa guvernamentală şi presa Opoziţiei, ci între Presa Pro-Roşia Montană (alcătuită nu numai din ziare şi televiziuni finanţate de USL, ci şi din ziare şi televiziuni finanţate de Roşia Montană Gold Corporation) şi presa anti-Roşia Montană (pe care n-o finanţează nimeni).
Disputa privind numărul de participanţi a împins în plan secund chestiunea de fond a manifestaţiilor împotriva Proiectului de Lege:
Îndîrjirea participanţilor.
România post-decembristă a cunoscut, de-a lungul succesiunii de ani şi de regimuri, numeroase manifestaţii de protest.
Forţa lor nu trebuie căutată în numărul de participanţi, ci în hotărîrea participanţilor de a ieşi în stradă.
În cazul Roşia Montană sare în ochi nu numărul, ci determinarea celor care se opun nu numai în stradă, dar şi pe Internet, Proiectului de lege prin care se autorizează exploatarea de la Roşia Montană.
Luînd