Oricine orice ar zice, Băsescu are simţul umorului. Iată ce mare revelaţie a avut şeful statului român mai ieri, şef care a zis următoarele: „Aş vrea să vină Merkel la Bucureşti şi să mă duc eu la Berlin”. Ba bine că nu. Da’ Merkel ce zice? Şi ce să facă Băsescu la Berlin? Că Merkel ar avea ce face la Bucureşti… Istoria ne arată că schimburile astea nu tare se întâmplă. Nemţii ori vin la noi, ori nu, da’ schimburi din astea nu acceptă. Unde mai pui că Băsescu e cumva conci, că nu are simţul valorilor şi e puţin certat cu organigramele? Cine i-o fi spus că un preşedinte de stat, oricare ar fi statul respectiv (exclus statul degeaba) e interşanjabil cu un premier, că Merkel asta e, de atâta vreme. Nu-i vorbă, că i se zice cancelar, da’ tot dracul ăla e. O fi din cauză că tot dau toate posturile de televiziune reclamele alea cu Mercador şi din cauza asta ni s-o fi confuzat prezidentul, om simplu, de la ţară, care crede că orice e de vânzare, de cumpărare sau de schimbare. Nu-i chiar aşa de simplu. La unele treburi e mai greu de ajuns, nu-i suficient numai să-ţi doreşti. Că aşa-i uşor. Nu oricine pune un anunţ pe net cum că ar vrea să renunţe la Dacia lui, model antedecembrist, în schimbul unui Mercedes ceva mai nou, o să şi reuşească treaba asta. Mai ales dacă un far al Daciei pâlpâie cu intermitenţe şi nu luminează drept în faţă, ci mai degrabă în lateral stânga. Ori ne uităm pe unde mergem, ori mergem pe unde ne uităm! În UE sunt reguli, nu te joci cu condusul naţiilor, care-s mai ceva ca maşinile. Da’ de ce mă tot ofuschez degeaba? Ce, io n-aş vrea să joc în locul lui Messi şi el să joace cu hoverii din cartier jocul ăla cu băşica? Le-ar plăcea şi hoverilor şi mi-ar plăcea şi mie. Poate lui Messi nu prea i-ar plăcea, că reclama aia cu croissantul de la stână nu are priză chiar oriunde. La sărbătoarea aghistinelor, la care-i zice mai nou altfel, am văzu