Pe vremea când stăteam la coadă pentru o bucată de carne, când priveam bananele pe şifonier, îmi imaginam că mult iubitul conducător stă toată ziua la nişte mese opulente fără a şti nici de departe chinul prin care treceam eu.
Peste ani, când am avut ocazia să stau de vorbă cu bucătari care au lucrat în anturajul tovarăşului, am avut marea... dezamăgire să aflu că, deşi mesele întinse pentru el erau încărcate şi mereu frumos aranjate, Ceauşescu nu era un gurmand, nici măcar un pofticios şi era destul de reticent la gusturi noi. Nu se grăbea să guste fructe care la noi în ţară nu se găseau şi nici nu încerca să mănânce combinaţiile culinare ale altor ţări.
Ba, din contră, avea o dietă simplă, dar foarte sănătoasă, bazată pe alimente româneşti, 100% naturale. Cât priveşte băutura, poate din când în când ar fi făcut şi el câte un mic exces, dar tovarăşa avea grijă să nu existe nici o excepţie de la regulă: "Mai uşor, Nicu, mai uşor!". Nici la vânătoare nu putea să bea mai mult din coniacul care îi plăcea, pentru că cel responsabil cu băutura era instruit de Elena Ceauşescu cu cât să fie servit. Când tovarăşul îl întreba de ce îi pune aşa puţin în pahar, primea acelaşi răspuns: "Aşa a spus tovarăşa".
Eu una nu mă mai plâng de lipsurile şi cenzura de pe vremea aceea...
Pe vremea când stăteam la coadă pentru o bucată de carne, când priveam bananele pe şifonier, îmi imaginam că mult iubitul conducător stă toată ziua la nişte mese opulente fără a şti nici de departe chinul prin care treceam eu.
Peste ani, când am avut ocazia să stau de vorbă cu bucătari care au lucrat în anturajul tovarăşului, am avut marea... dezamăgire să aflu că, deşi mesele întinse pentru el erau încărcate şi mereu frumos aranjate, Ceauşescu nu era un gurmand, nici măcar un pofticios şi era destul de reticent la gusturi noi. Nu se grăbea să gust
