Cred că deja se face prea mult caz de vorbele pe care le mai scapă, după cum îi este obiceiul dobândit pe mare, preşedintele Băsescu. Iar unele instituţii (membrii lor) îşi freacă mâinile de bucurie că au cu ce să se ocupe, pentru a justifica fondurile guvernamentale pe care le înghit lună de lună.

Până acum, se pare, preşedintele este cel mai bun client al lor: l-au mai chemat odată la audieri după ce a gratulat o jurnalistă cu apelativul de „ţigancă împuţită”, dar nu s-a prezentat şi a fost sancţionat cu avertisment. De data asta, motivul îl constituie discriminarea pe care preşedintele a operat-o între „armenii buni” (cei care l-au operat pe el de guşă) şi cei răi (cei care-i freacă „căpuşa” cu demonstraţii neconvingătoare legate de sursele de finanţare pentru majorarea pensiilor). Aţi ghicit poate - iar dacă n-aţi ghicit, „armeanul” rău s-a deconspirat atunci când a ieşit la rampă şi l-a acuzat pe Băsescu că, „orbit de ură”, ar fi insultat întreaga comunitate. Cu excepţia, desigur, a chirurgului Ghemigean, care n-a fost deloc deranjat de apelativul cu care i s-a adresat preşedintele după operaţia reuşită…

Repet, cred că se face prea mult caz de nişte simple vorbe. Sunt convins că Băsescu nu are idiosincrazii faţă de unele etnii, în propriul său ADN amestecându-se gene diferit. Cred, însă, că Băsescu are idiosincrazii ferme faţă de anumite persoane. Una dintre acestea este Vosganian, pe care a şi încercat să nu-l numească ministru, dacă n-ar fi făcut Tăriceanu restructurare. Băsescu nu l-a vrut nici pe Cioroianu, dar nimeni n-a tras concluzia că ar fi fost orbit de o atitudine rasială (chiar dacă numele acestuia are o conotaţie de acest sens). Trebuie însă să recunoaştem că la alte tipuri de discriminare, Băsescu stă foarte bine: a ziariştilor „lichele”, a politicienilor „corupţi”, a grupurilor de interese care roiesc în jurul unor guvernanţi „mânjiţi