Prin anii 1930, cînd celebrul folclorist Gheorghe Cernea (la invitaţia lui Alexandru Negrea, avocat, unul din cei cinci fii ai Anicăi Şchiopului, ţărancă rămasă văduvă la 28 de ani, şi care şi-a ţinut băieţii la „şcoli înalte“, numai din munca ei la cîmp, n. G.T.) ajunge pe meleagurile Gridului, un sat de la poalele Făgăraşului, ultimul dintr-un lanţ de sate tupilate la umbra masivului, remarcă gradul de civism şi educaţie al acelei comunităţi săteşti: „Am rămas, cu acel prilej, extrem de impresionat de felul cum gridanii ştiu să se comporte în astfel de ocaziuni. Viul interes manifestat şi atitudinea civilizată cu care au ascultat expunerea mea, timp de aproape două ore, mi-au format convingerea că am în faţă o ţărănime aleasă, emancipată, de bună educaţie. Portul minunat, cu coloritul viu, poeziile şi cîntecele populare pe care le-am cules cu acel prilej, precum şi dansurile pe care le-am admirat la hora satului m-au determinat să revin în această comună.“ Prin strădania cîtorva intelectuali, în Grid luase fiinţă Societatea culturală „Tinerimea“, ce se înscria în seria de iniţiative locale, de acest fel, promovate prin echipele monografice „Dimitrie Gusti“. Arhivele păstrează fotografii de la eveniment, iar ceea ce impresionează este amestecul de nobleţe şi seninătate ce se citeşte pe acele chipuri de demult, fie ei ţărani din moşi strămoşi sau intelectuali de primă generaţie de la opincă. O nobleţe a ţinutei, a vestimentaţiei, a gesturilor, a mîinii... Chipurile se suprapun cu fineţe, nelăsînd nici o urmă de asperitate din trăsăturile brăzdate de sudoare de pe chipul ţăranului devenit orăşeanul cu trăsături sublimate. Nu de puţine ori îmi revin în minte aceste contururi, prin comparaţie cu metamorfozele caricaturale din vremi mai de curînd, cînd unul dintre testele destul de greu de trecut este salutul adresat unei doamne de către unii „domni“ cu pălărie, avî