Lansarea lui Traian Băsescu în mijlocul cetăţenilor din Sînnicolaul Mare – aici s-a născut Béla Bartók, dacă poate folosi la ceva detaliul ăsta – şi a lui Mircea Geoană, în mijlocul cetăţenilor din PSD, deschide bătălia finală pentru preşedinţia României. Un Băsescu cu poporul contra Geoană pentru popor. Asistăm la victoria finală a UTC-ului asupra PCR-ului. Stînga şi dreapta românească anihilate simbolic pentru un viitor fără ideologie. Banii şi mîncarea ecologică nu au miros. Altfel nu s-ar zice că e criză în România. Toată lumea, cu mic, cu mare, rîde, cîntă şi dansează. Ţara-ntreagă e în sărbătoare. Zile peste zile, recolte şi recolte, binecuvîntat fie de bunul Dumnezeu acest pămînt roditor. Veselie mare, ce mai! Grevă generală, revocări, demiteri, demisii, bani de salarii şi de pensii, who cares? Schimbarea regilor, bucuria nebunilor? Să fim serioşi, e bine. O orchestră din Bucureşti vrea să-l dea afară pe unul dintre cei doi mari şi laţi dirijori mari ai României. Se poate? Ba bine că nu! Sîntem doar în ţara unde miezul nopţii bate la unsprezece şi douăzeci. I.L. Caragiale dixit. Cam aceasta ar fi situaţia în timpul noii administraţii monocolore PD-L über alles din România lui Traian Băsescu după retragerea de la guvernare a PSD-ului. Situaţia nu este atît de gravă pe cît se clamează, aşa cum nici Traian Băsescu nu e „disperat“. În nici un chip. Nici vorbă, are balta peşte şi ţara resurse de revigorare. Menţionarea repetată de către liderii PSD a „disperării“ băsesciene, care se distrează de minune cu studente la Cluj şi cu produse culinare ţărăneşti ecologice la Timişoara – interesant de aflat cu ce se înlocuieşte untura în prăjelile regionale bănăţene... – , generează cel puţin surîsuri blajine, dacă nu cumva un rîs cît Europa Unită. De unde atîta apetenţă pentru disperare la foştii, actualii şi viitorii oameni politici din România? Eroare gravă. În R