Este ora 2. Noaptea sau dimineaţa, cum preferaţi. Aşa cum se aşteaptă

apropiaţii săi, cunoscutul autor bucureştean H.G. este în picioare:

treaz de mult şi activ. Hiper-activ, chiar. Îl enervează la culme faptul

că este obligat să-şi ducă existenţa într-o lume de adormiţi. Dar merge

înainte, nu are încotro, nu el şi-a ales universul în care să se

ivească şi să se manifeste. H.G. a deschis ochii încă de acum vreo două

ceasuri. Şi-a început ziua lui mai lungă decât a noastră cu o inspecţie a

diverselor bloguri. Ciudat, în noaptea aceasta nimeni nu-l înjura,

nimeni nu se lua de el, nici măcar nu-i pomenea numele nimeni, ceea ce

pe cunoscutul autor bucureştean H. G. l-a îngrijorat teribil. Dar nu s-a

lăsat învins de descurajare, a găsit imediat soluţia: s-a băgat el în

cearta smintită a câtorva blogeri insomniaci; a încasat şi el destui

pumni, dar a şi dat până s-a săturat. Asta i-a creat o bună dispoziţie

maximă, scandalul îi prieşte, ca ploaia ciupercilor.

După acest

măcel virtual se simţea în formă, drept care s-a apucat efectiv de

treabă. A frunzărit fix nouăsprezece volume de diverse genuri literare,

de la plachete de versuri, până la romane masive şi studii critice

pretenţioase şi a făcut, pentru revista la care lucrează, recenzii de

mai mică sau de mai mare întindere despre fiecare din ele. Apoi i-a

executat pe câţiva novici la rubrica Poşta redacţiei pe care o ţine la o

altă publicaţie. Apoi, a răspuns la întrebările unei domnişoare care-l

intervieva amplu şi definitiv pentru o publicaţie culturală din

Ciorogârla. A mai întocmit câteva articole ocazionale pentru blogul

personal, un eseu fundamental pentru un lunar din provincie, câteva

ferpare pentru membrii din asociaţia de scriitori recent dispăruţi

dint