Am postat pe facebook urmatoarele:
“Dragi prieteni,
In timp a trebuit sa ne regrupam in spatele si sa facem zid in apararea unor institutii esentiale ale Statului NOSTRU: constitutia, presedentia, curtea constitutionala, magistratura…
Cred ca din pacate se apropie clipa cand va trebui sa ne regrupam in jurul serviciilor de informatii si siguranta nationala. Stiu. Unii aveti rezerve. Dar nu exista alternativa. Sunt pe acceeasi linie de aparare cu cele de mai sus. Si cred ca au castigat creditul necesar sustinerii din partea partii sanatoase a societatii.
E important sa nu-I lasam singuri daca va fi sa fie…. Sustinerea occidentala nu va fi de ajuns.”
Ceva valuri a facut. Nu cat ma asteptam dar suficent ca sa-mi permita sa iau pulsul temei in mai multe zone si networkuri virtuale. Reactiile au fost anticipabile: de la inevitabilele pusee de prostie vesela sau agresiva la note inteligente si informate; de la reactii sceptice la reactii de sustinere.
Am primit insa si mai multe mesaje private de la buni prieteni. Ele suna cam asa: “Atentie mare, cred ca te-ai expus prea mult cu nota despre serviciile secrete.” Ingrijorarea lor prieteneasca merita un raspuns public caci indirect, tema ridicata de ei, imi permite sa merg la insasi esenta problemei si sa clarific ceva, cred eu, foarte important.
Sa incep cu chestiile minore si personale dar care veti vedea, in final relevante: M-am expus la ce?
1. Reactiile stupide venite de la o anumita categorie de public sunt inevitabile, orice ai spune, cand ai o anumita minima vizibiliate publicistica. E “cost of doing business”. In plus, stiti bine ce sensibil sunt la ele si cati bani dau pe acest segment de public si reactiile sale.
“Te ataca Antenele si hienele lor. Intri pe radarul lor.” Bine ar fi. Dar nu ma ataca ca nu sunt prosti. Ce interes au sa ma ridice la notorietate public