Ciudată trebuie să fi fost pentru Titu Maiorescu ziua de joi, 15 iunie, stil nou (27 iunie, stil vechi) a anului 1889. De un timp, cea de-a doua soţie, Anicuţa, fiica fostului prefect de poliţie din Bucureşti, Radu Rosetti, şi nepoata lui C.A. Rosetti, se arăta deosebit de geloasă. Ultima săptămînă fusese totuşi una fericită pentru cei doi, bănuielile soţiei se potoliseră şi Maiorescu devine încrezător: "Are să dispară toată partea absurdă şi exagerată din "trou noir" al geloziei". Ziua de joi începe senin, el se simte "minunat de bine şi fericit acasă, cu Anicuţa". La 10 dimineaţa însă, vine în vizită doamna Smaranda Predescu, profesoară de filosofie şi pedagogie, care obţinuse postul cu doi ani în urmă, printr-un concurs prezidat de Maiorescu. Vizita ei are ca scop înapoierea unei cărţi (Littré, Auguste Comte), cum precizează, defensiv, însemnarea de jurnal. Ameninţat de gaura neagră a geloziei, Maiorescu îşi ia măsuri de precauţie: "Am lăsat uşa de la salon deschisă şi am propus să vadă şi să audă Anicşuţaţ tot; aşa a şi făcut; după vro 10' de vorbă asupra şcoalei ei şi asupra drumului ei cu bărbatu-său, a plecat. Anicuţa ca o furie, ochii învăpăiaţi, sprincenele în goană de încruntare, mînele reci, etc., un adevărat acces de gelozie jumătate alienată-idioată". Ziua continuă cu o vizită la bătrînul C. Brăiloiu, aflat pe moarte (va mai trăi cinci zile). La 6 după-amiaza sosesc în casa din strada Mercur nr. 1, Ştefan C. Mihăilescu, (Stemill) director în Ministerul Cultelor, şi Vitzu, profesor de fiziologie la Facultatea de ştiinţe, cu vestea morţii lui Eminescu, "astăzi pe la 3 ore" în Institutul de alienaţi al D-rului Şuţu, de pe strada Plantelor. Jurnalul nu cuprinde, în ziua de 15 iunie, nici un alt comentariu cu privire la Eminescu. Consecvent cu sine, autorul îşi cenzurează orice opinie. Eul din jurnalul său continuă să fie al unei maşini.

I